Atelier Spre 03

Cea de-a treia expoziție a fost găzduită de Palas Iași cu ocazia Regionalei de Arhitectură Moldova 2019 și a avut ca tema fereastra ca simbol al pragului dintre înăuntru și în afară. În contrast cu mediul de expunere, un spațiu al tuturor și al nimănui în care non-locul este cel mai bine exprimat, ilustrațiile „Atelier Spre” prezentau 30 de ferestre – toate locuri de zăbovit, privit și descoperit. Expoziția pe șevalete a pus față în față două lumi complet diferite în încercarea de ale reconcilia în ochii privitorului într-o paradigmă în care noul și vechiul nu se exclud ci se întrepătrund spre o semnificație adânc înrădăcinată în spirit și loc.

Prag, limită, punte, graniță, vitrină sau tablou, fereastra este condamnată să oscileze între interioritate și exteoritate într-o veșnică căutare a cadrului perfect de înrămat. În ciuda naturii sale duale fereastra ieșeană este în primul rând privată, interiorizată, un pretext de a vedea dar nu și de a fi văzut. Fereastra comunică sau mai curând „ne” comunică prin dimensiunea ei exterioară, mai mult sau mai puțin ornată, mai mult sau mai puțin îngrijită, dar fără doar și poate la fel de expresivă și de precisă în descrierea celor care se află de partea cealaltă. Cred că ceea ce numim acum ornamente sunt doar simboluri care și-au pierdut în timp semnificația, dar care și-au păstrat forma pentru a și-o putea redobândi cândva în ochii privitorilor. Fereastra devine pentru ancadrament un tablou într-un tablou, ambele aperent înghețate în materie dar atât de vii în semnificație.

Ferestrele văd, respiră și aud, privesc, miros și ascultă, devenind astfel un spațiu al sincretismului. Am putea defini fereastra drept cea mai expresivă componentă a unei arhitecuri, ca pretext al întălnirii dintre aceasta și lume. Transparentă, opacă sau translucidă, fereastra reflectă atât la propriu cât și la figurat adevărata noastră natură.